Eram un ocean la capatul lumii ce visa sa ajunga scriitor de romane politiste. Pe valurile mele pluteau leganate semintele Sfinxului asteptand asemeni vulturilor flamanzi sa-mi transform apele in trup si sa rodeasca in miezul meu. Ziua aceea a venit in viforul lui decembrie si odata cu glasul tanguitor al vietii, in mine au crescut trei vietati noi si ciudate. Intaiul: un copil pana in ziua fluturilor cu aripi tunse scurt si a bondarilor adormiti in borcane cu spirt. Pamantul a continuat sa deseneze cercuri iar copilul a crescut in uterul unei lumi adormite mostenind ochi in care viata si moartea straluceau la fel de frumos ca si creioanele colorate.
Sunt un ocean ce conduc o sticla la mal. Stiu ca sticla cu sau fara mesaj are un destinatar. Adultul, aflat acum in faza de metamorfoza semiotica ii cauta nesigur destinatari si destinatii, perechi si combinatii de opt luate cate unsprezece. Cauta semne si explicatii si motive si de ce-uri, respirand greoi la fiecare pauza, bocind saratura dupa fiecare secunda care l-a transformat iar din jucator in martor, din judecator in condamnatul unei piese deja jucate. Il privesc insingurat cum isi porneste neobosit GPS-ul si haituieste o adresa pe care nu intelege ca viata nu a dat-o unuia ci tuturor.
Voi fi un ocean de apa dulce cu tarmuri carunte si stanci inalte ce vor ajunge la talpile zeilor si le vor aminti sa isi coboare privirea si catre murmurul albastru. Glasul meu va sparge ordinea lucrurilor si timpul va invata odata cu restul spiritelor batrane ca este si randul lui sa dea ceva inapoi. In apa mea ce va spala picioarele lumii un batran va privi lumina rasaritului si acolo, in acel moment va stii ca a cazut, a muscat, a risipit, a fost o salbaticiune dar de fiecare data a fost puternic, a fost un ocean intr-un om.
am fost un copil, sunt un adult, voi fi un batran
