Şi dacă eu nu aud ce-mi spui?
Şi dacă tot ce e al tău, al nostru va fi
zidit în numere de fier?
Si dacă noaptea cu ale ei şoapte
te va îndruma să fugi,
Să te ascunzi în ea, în hainele-i negre
legate în brâu vechi de cruci?
Nu te-aş vedea plecată,
Nu te-as vedea înecată
într-o groapă singură, pustie...
şi apoi în chipurile tale, eu unul singur, rece, alb să fiu ...
Noi doi nu suntem aşa!
Închide ochii
Şi din pielea ce încă miroase tânără a vie,
citeşte-mi în frunte ce încă nu ţi-am spus:
te-am urmat în lume şi am alunecat cu tine
în timp ...
privesc în apă trupu-mi obosit şi coastele ieşite,
căci tu le porti mai bine ...
o să-ti merg în paşii pustii,
o să învăţ din nou să merg ...
Închide ochii
şi visează iar cu mine
doi oameni,
într-o grădină,
sub un măr ...