Pentru tine

Cantam la un pian vechi pentru tine dar tu nu te-ai oprit sa ma asculti. Am cantat eu mult si bine dar fara tine nu mai pot. Note nu mai am. Literele le-am pierdut. Si vin acum la tine dezbracat, gata de amor. Stiu ca si tu vrei dar … nu poti acum. Inteleg. O sa plec. O sa-mi scot pantofii, o sa-i leg de rucsac si o sa fiu un pamantean. Lumea e mare, cine stie unde o sa ajung. Din seminte de cartofi o sa construiesc muzee si temple si tu o sa vii cu mine in ele. Te vei inchina la mine si o sa ma faci sa rosesc. De ce nu ma crezi? Eu un arhitect tu o calatoare prin univers. Si nici macar nu stii. Treci asa insipida pe langa stele si praf si vanturi rele si nimic nu te inspira. Ne mai oprim si noi, gustam din munti si apa, sapam carari pentru bastinasi. Sigur o sa aiba nevoie de ele. Eu inca merg da? Ma urmaresti? Bun. Si merg si merg si ajung la niste butuci din fier vechi care imi spun ca vor sa devina muzicieni, sa cante romante la semafor. Ce idei le mai vin si unora. In sfarsit, le-am dat adresa ta sa-ti cante din colt. Sunt buni sa stii. Talpile abia acum s-au incalzit. Ce bine e. Nici nu stii ce bine e. Sunt intr-un camp cu maci si intentionez sa dorm in el. Vreau sa ma legene ca mama si sa-mi dezmierde parul cu inelarul si sa il incurce teribil pe tot. Calti, multi calti, asta vreau. Te amuz? Nu-i nimic, eu o sa dorm aici si o sa ma scol un om rosu pe o planeta albastra visand la o fata alba. Tu esti fata mea alba si am in buzunar atat de multe secunde sa-mi inchipui cum te-as colora eu asa frumos cu buze si maini si fierbinteala. Asta ti-ar trebui tie. Ah, de-ai fi aici, acum, sa ma vezi plutind printre meduze si submarine. Plutesc asa de frumos. Zici ca m-am nascut pentru asta. Pe aici toata lumea e prietenoasa, ma lasa sa sting lumina cand vreau eu. Dar nu vreau. Stii de ce? Ca nu pot sa dorm cand dormitul asta te ascunde de mine. Si te privesc prin apa si te chem. Nu m-ai auzit. Stiu. Nu am ce-i face. Pamantul se invarte si curbura e adanca, vocea mea s-a schimbat putin, e mai groasa de la atata nisip. Dar deja m-am scuturat de el si am ajuns in varf. Acoperisul lumii e mare. Prea mare pentru gustul meu. Poate daca am construi o casa, un acoperis pe acoperis, ceva oaspeti. Ar fi o treaba. Eu zic sa ne gandim la viitor, sa nu mai stam asa agatati intr-o melodie ce tie nu ti-a placut. Am incercat si eu la tobe. Nu sunt bun, acum stiu. O sa incerc un fluier, poate o mandolina. Nu poti sa ma astepti? Pai cum asa? Cine sa te i-a? Esti prea rea. Drac cu drac si rac cu rac. Tata asa zicea si uite unde am ajuns. Sunt la geamul tau, am un mesaj pentru tine... Te iubesc!