Vicarul

       Priveam cum venea vicarul din Venetia calare pe o valiza captusita in velur verde. Ii vedeam ca intr-o vitrina varfurile vinetii ale mainilor ce se rugau vineri de vineri  la o oarecare cruce cu o oarecare voce inecata in miros iute de vin. 

-         -   Stai acolo! I-am spus. Vin eu la tine!

Nu m-a auzit. Isi continua mersul pe cele 4 copite vopsite ale vechiului sau cal. Mandru si deosebit de surd, barbatul acela carunt ce purta o pereche de ochi fara albeata era Vincenzio della Viannela, zis si Vindecatorul.

       M-am gandit atunci ca vesmantul lui virtuos nu are nimic de-a face cu vaporii de variola pe care ii vedeam eu in vazduh. Aveam dreptate. Apoi usor vegetativ bag de seama cum vlaguit, calul cel vechi se opreste la o vorba cu venerabilul. Adica cu mine. Il servesc cu o vodka iar vicarul i-a o visinata.

-         -   Are gust varatic, imi place.

Nu am fost de acord, in vagauna asta daca venerezi ceva devii repede vaduv … de voce, de viata, de vegheat la capul unui vlastar pierdut prea repede la vamuire. 

-         -   Fiul meu ... incep eu timid. Are o vioara … canta ...

-         -   Strasnica bautura. Prea Nemuritorul si Putin Intelesul sa te fericeasca frate. Vivat!

-         -   Are varsat …

-         -   Stii unde gasesc un varzar?  In vama la Vispera era o vadana cu verze uite asa de mari! Mi-e o poftaa …

-         -   El nu are vina, eu l-am dat la vacar. Si vezi luminatie, sa taie carne, sa pazeasca la vite... nu i-a fost ...

-         -   Mai sa fie dar drumurile astea de la sat sunt de o valmasala si de o vascozitate tipator de proverbiala. Unde-i dreapta, unde-i stanga, iar le-am incurcat. Pe varicea lui Venadicletes ca nu stiu sa merg pe ele !

-         -   Vestile ajung chiar si aici in vest. Vraci avem dar nu se incumeta... zici ca sunt niste flori delicate de vara, vestalele lui Vespos chicotind ... panarama!

           -   Fii binecuvantat !

Priveam cum pleca in v-uri vicarul din Venetia calare pe o valiza captusita in velur verde. Ma minunam cum surdul o apucase pe drumul lui catre departe si prostul ramase cu damigeana de visinata pe jumatate bauta. Vivat !