În spatele cuvintelor mă aflu eu. Şi îmi place!

În spatele altor cuvinte eşti tu şi restul şi aşa mai departe ... Stăm în spate pentru că în faţă este prea multă lumină şi nu toţi arătăm bine dezbrăcaţi.

~ CUVINTE FĂRĂ CASĂ ~

marți, 12 octombrie 2010

O să te uit

De ce e asa de cald aici? Parca le-am zis sa-mi aduca niste gheata si ei au venit doar cu apa asta clocita. Este chiar asa de greu sa faci exact ce ti se cere? Nu mai mult, nu mai putin, doar atat cat trebuie. Cat pot sa urasc spitalul asta si patul asta ce miroase a groapa proaspat sapata. E prea cald aici! Umezeala statuta luceste pe aparate, pe carne... chiar nimeni nu-si poate misca curul plictisit sa o stearga? O sa intre in salon, o sa curete cu mainile mazga de pe clanta si o sa ma caute pe mine la fund cu ea. Doamne am ajuns sa traiesc printre atatea dobitoace. Asta e ideea ta? Asa invat umilinta, sa fiu una din popor? Aaah, cum stie lacul asta de sudoare sa curga la vale pe mine, fara drumuri, fara albii? E chiar asa de natural sa ma linga niste mizerii lichide si toate sa ajunga in acelasi loc? Unite de ce? Chemate de ce? De cine? Cred ca am temperatura. E prea cald si ma sufoc. Le-am zis dar nu m-au asculat. Daca o scoteau pe toata acum eram bine. E tot acolo si o simt cum se misca; e grea, ma roade pe dinauntru. Asta nu sunt eu, mie nu mi se poate intampla asa ceva. Eu sunt undeva departe, ascunsa bine de gaura asta neagra pe care ai inventat-o sa ma manance si sa ma intoarca in tine. Sunt prea departe intelegi? Nu imi mai poti face nimic! Te-au taiat prin mine si ti-ai pierdut puterea! E fierbinte. Camera asta duhneste a putred... Sigur aia respira in mine si astia-s chiori si eu stau aici sa o pazesc. Nu de alta dar chiar ar fi pacat sa pierd clipele astea sublime cand imi creste copilul si de foame ma musca de mate pentru ca nu mai am apa in care sa o cresc. M-au secat. Nici buna de pamant nu mai sunt, in mine de acum nu o sa mai creasca nimic niciodata. Ce ironie, nu? Fara pastile, fara plastice, metoda naturista chiar e cea mai buna. Zambesti? Da, presupun ca victoria trebuie sarbatorita. Si eu faceam la fel, dupa fiecare meci adanci scufundari in sampanie si in barbati. Scoase in afara timpului, zilele alea aveau gust. Aerul ...aerul asta e prea cald ... nu pot sa respir. Mi se lipeste de gat si se scurge incet inapoi in gura si naste scuipat gros. Zici ca e smoala. Stii ceva, daca as fi avut de ales as fi fost transparenta. Chiar asa sa te vada lumea si pe tine despuiata. Sa-i speriem, sa nu mai aplaude ca la circ... incizii cu fire cusute intr-un om ca intr-un sac. Sa stie ca esti acolo si ca nu imi lasi nici o secunda in care sa nu te imbraci in giulgiul lucrat manual din pantecul meu gol... Uite... cum se plimba in aer niste dare de foc ... si lor le este cald. Carnea se strica cand e tinuta la cald. Cum se gandesc oamenii astia: cald la cald si rece la rece? Sertarul ala inghetat este pentru mai tarziu? Eu nu il vreau, nu e pentru mine. Sa nu-l mai tina rezervat. Vezi pragul ala? Eu o sa-l trec iar tu o sa-ti amintesti blestemand de mine. O sa te uit. Nu e momentul de sentimentalisme. Impreuna nu mai stam. De la inceput a fost o mare greseala, noi nu trebuia sa existam.....
         -    Bisturiu. Buun. Am trecut de stratul superficial. Tamponeaza aici. E bine, atat. Sa vedem ....Organele din regiunea ombilicala arata bine. Pancreasul are o culoare buna. La dracu! A avut dreptate.....am lasat una langa uretere ...

4 comentarii:

  1. Nu stiu sa spun exact motivul dar..mi-a placut. In ciuda subiectului..morbid:)in general imi plac scrierile care m-ating, intr-un fel sau altul. A fost citita si cu emotie:)

    RăspundețiȘtergere
  2. se vroia a fi patos dar pana la urma a iesit emotie :))

    RăspundețiȘtergere