Invitaţie la nuntă

 

24 august

       M-am hotarat sa-ti scriu.

       Vreau sa stii ca acum sunt bine si ca nu mai plang. Am inteles tot ce mi-ai spus si o sa am grija sa nu mai repet nici o greseala. Nu mai am timp de greseli nu? Tu ai spus-o mai bine ca mine: proastele tatoase si sterpe nu mai au timp sau … tu nu mai ai timp pentru ele .. oricum ar fi e bine asa. La ce bun atata du-te vino pentru un maruntis. Nu ti-am spus nu ? Pana la urma maruntaiele sunt de vina. Sunt asa de incurcate incat zici ca dracu s-a dansat in ele si acolo, jos, in moalele pantecului a rupt ce a rupt si a taiat ce a taiat ca acum e liniste. De ce crezi ca mi-a facut mie asta? Era normal, trebuia sa ma astept, trebuia sa-mi inchipui ca intr-o zi o sa ma trezesc golita si de tine si de burta care nu a fost in stare sa ma scuipe afara intreaga? Lucrurile astea nu se intampla asa intr-o zvacnire a materiei ce se dezvolta si incepe sa aiba idei… Oamenii au idei, oamenii au cuvinte, cuvintele au putere. Nu cred ca mai are rost sa ne prefacem acum ca nu stim despre ce este vorba... eu ca sa nu mai uit am scris. Am scris despre tine in fiecare zi si am vazut inca o data atat de clar cum ma priveai prin sira spinarii, cum scrasneai dintii inainte sa te asezi pe mine si sa le infigi otrava in oase. M-ai blestemat si acum sunt agatata in cuiele tale ruginite in care respir zi de zi si nu mai vreau…

       Vreau sa stii ca te vad in fiecare zi. Ai ochii sparti si buzele vinetii si fata ta nu mai e a ta. Carnea si muschii nu mai au forma ta iar cutia in care esti asezat aluneca ca pe o banda rulanta, treapta cu treapta cu treapta, incet si sigur in jos. Esti melancolic si nu imi dau seama de ce. Mi-am promis ca o sa am grija sa nu mai spui nimic. Sa ramai frumos si tacut si pamantul sa te inghita cu pofta si sa te spele de pe pielea mea, sa fie ca si cum nu ai fost. Niciodata...M-am gandit foarte bine la tot ce o sa fac. Simti si tu ca se apropie nu? Momentele astea de dinainte sunt delicioase. Mai nou am ajuns sa ma imbat din ele si excitata de curentii reci ai premeditarii ma asez goala pe faianta din bucatarie si exersez cu orele ascutiri, aruncari, crestari...

      O sa fie bine, o sa vezi. Ca in toate cele exista un ritual, avem pasi si vami de trecut. Cum vom avea o singura si unica reprezentatie trebuie sa avem grija sa iasa bine din prima. Dar nu-i nimic, ti-am zis ca m-am pregatit. Cred ca o sa-ti placa si tie. Am pastrat toate decorurile de atunci: florile, cununile, lumanarile... tu le-ai ales cu toate ca stiai ca nu im place rosul ... acum insa cred ca se va potrivi. Imagineaza-ti doar o mare rosie in care vei curge picatura cu picatura si vei simti poate pentru prima data ceva ...

     Vreau sa stii ca m-ai lasat sa jur singura acolo unde trebuiau sa jure doi! Ai incalcat talmacirea si eu am devenit doar o simpla carne sacrificata intr-o usa de biserica crapata. Purtam straiele albe dar cum bine stii eu nu mai eram de mult alba. Ai luat intr-o mana lumanarea noastra si ai aruncat-o pe trepte stropind totul in jur cu galusti fierbinti de ceara. M-ai aruncat atunci pe trepte si pe mine si in cei trei pasi pana la masina mi-ai vorbit de pustietate, de femeia stearpa, de barbati zei si 100 de virgine si.... Acolo unde a inceput doar acolo se poate termina. Si o sa se termine. Eu am numarat ca au trecut exact 80 de zile de la blestem. Maine la 12 noaptea, la o rascruce de drumuri o tiganca o sa-mi deznoade soarta. Si atunci, cu sangele tau pe treptele bisericii crapate, in strigatul clopotelor eu o sa fiu mireasa...