În spatele cuvintelor mă aflu eu. Şi îmi place!

În spatele altor cuvinte eşti tu şi restul şi aşa mai departe ... Stăm în spate pentru că în faţă este prea multă lumină şi nu toţi arătăm bine dezbrăcaţi.

~ CUVINTE FĂRĂ CASĂ ~

luni, 20 septembrie 2010

Ametitor de dulce



Aerul meu este parfumat si moale. Joaca tennis in fiecare zi de la 14.00 la 16.00, nu rateaza nici o partida si nu pierde nici un set. Este un geniu! Este un dulce! Ma imbata cu vin rosu greu  de tara, cu pamant si cu smochine iar cand pleoapa cu pleoapa, genele –mi cad  in aburul cafelei, ma dezbraca din priviri si incet… lung…facem dragoste pe carpeta cu prea mult apret din bucatarie. Suntem doi amanti nebuni ce deliram ziua intreaga. In pat, la dus, pe scaunul mic din gradina, rezemati de perete… cu ulei si ciocolata…Inecate in sudoare …doua guri ce respira cu lacomie, intotdeauna in tandem, gustul pur si inexplicabil de intoxicant al nuditatii noastre.
Aerul meu este bun, este viu, este viril. Din atingerea lui ce ca o rana pulseaza adanc in pielea mea sar scantei si vapaie si dor si tipat infundat ce isi cere dreptul la …..Cand afara ploua ne alergam printre picaturi si mancam struguri. Gustam inocenti unul din celalalt si ramanem imbratisati intr-un nod imens pana ce soarele ne descopera si fugim rusinati inapoi in baie…pe scaun…
Aerul meu nu are nevoie de aer. Ma respira pe mine. Si ii este de ajuns. Il privesc si in trasparenta lui masculina vad ca orice femeie indragostita paine prajita si lenjerie alba, sare in mare, pe masa, pe trupul cald ce tremurand il atinge pe al lui si deseneaza cu nesat, linii si cercuri si flori, toate asa cum ii plac lui:  fara rusine, doar buzele mele si tot ce mai e de spus intre noi.
Aerul meu s-a nascut intr-o zi de vara. Deci e cald. Si increzut si capricios, cu parul lung inelat mereu ciufulit si lenes adormit in perna noastra. Se prea poate sa fie aer de iulie caci zambeste mult. Ne-am intalnit simplu. Intr-o dimineata mi-am rupt ciorapii iar el mai serios ca niciodata m-a purtat in brate pana acasa unde m-a invatat ca hainele si asa sunt de prisos … si chiar nu aveau sa mai ascunda pentru prea mult timp ceea ce el avea sa atinga. Ne-am  intalnit pentru ca asa au vrut firele de iarba si mama si bunica si toate femeile dinaintea lor ce mi-au povestit in fiecare secunda a fiecarui an ca fara aer si licurici nu poti trai. Ne-am intalnit si licuricii …ei bine … au venit si ei… Nu suntem unul si nu vom fi niciodata. Suntem un el si o ea. Sunt nisip, sunt tarmul de vest, sunt verdele, sunt asteptarea. Este … atat de firesc.
Aerul meu este al meu si il respir asa cum vreau. Fara reguli, restrictii, corect sau gresit, ce se cuvine si ce nu.
                     ....tu, eu, ziua asta, noaptea asta.... clipa este ametitor de dulce

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu