Sunt optimista dar ma tratez!

 

-          De ce crezi ca esti optimista? m-a intrebat pe un oarecare ton domnul dr. Marinescu.

-          Nu cred, SUNT optimista! i-am raspuns nervoasa. Pierd metroul – lasa ca e mai bine asa, poate ca o sa-l intalnesc pe Fat-Frumos in urmatorul; imi moare pisica – imi cumpar un caine, il plimb prin parc, agat un tip, lumea e din nou mai buna; nu mai tin regim, ratez interviul, promotia, cosul cu fructe de Paste – asa a fost sa fie! mie o sa mi se intample ceva mult mai special!

-          Mda, inteleg acum.

-          Doamna Mariana m-a avertizat ca o sa fiti circumspect la inceput, ca nu puteti trata asaaa ...chiar pe oricine fara o recomandare. Va inteleg perfect. Dar ceva imi spunea ca o sa va pot convinge.

-          Ceva?

-          Optimismul meu! zambesc mandra de mine. Domnul dr. Marinescu isi aprinde o tigara. Se uita la ceasul de la mana, la cel de pe birou, inapoi la mine.  Dezamagit sau doar plictisit? Nu ma pot decide. Nu, nu mai gandi asa !! o sa fie bine imi spun.

-          Cand s-a manifestat prima data? Iti mai amintesti?

-          Aaaaa, nu s-a manifestat. Asa sunt eu. Nu cred ca am fost vreodata fara el. Se aude un ras isteric, cam pitigaiat ...cred ca este al meu. Tu imi arati cacat, eu vad ingrasamant, recolte mai bogate. Mustele de pe cacat - larvele ce curata rani, medicina traditionala la cel mai inalt nivel. Un spate intors, indiferenta, insulte - de fapt ma place dar nu stie sa mi-o arate. Doctore trebuie sa faci ceva !!!

-          De ce?

-          Am obosit… ii raspund fara sa imi dau seama. As putea sa jur ca sunt precum  pestele ala din acvariu, cel care da mereu cu capu de sticla pentru ca nu a invatat ca lumea lui este mica, dreptunghiulara, ca are pereti. Poate sa vada lumile de dincolo.  Exista! Universul este mai mult decat o potcoava vopsita de-a oamenilor. Exista! dar nu poate inota in el.... Si ma pacalesc ca e mai buna lumea mea mica. Si cred in pacaleala...

-          De ce crezi ca e pacaleala?

-          Pentru ca nu e adevarat. Nimic nu e ! Eu am inventat totul. Pestii, acvariul… pe mine...eu asta fac, inventez, rad, zambesc, sunt un om epuizat de atata fericire. Prin perdeaua de fum privirea lui ma tine in scaun asemeni unor taruse groase de lemn. Felul in care tine blestemata aia de tigara in mana, miscarile atat de fine aproape feminine, ritualul asta scortos al geniilor este atat de hipnotizant, de perfect.... Se ridica din fotoliu si incepe sa-si aranjeze cartile din biblioteca.

-          Domnisoara ..

-          Teodora... Teo ! ii raspund rosind.

-          Teodora. si face o pauza incercand parca sa verifice daca eu chiar sunt o Teodora. Optimismul este doar o conceptie filozofică: binele invinge răul, lumea noastra este mai buna decat orice alt pumn de pamant aruncat peste groapa primordiala a logicii si legilor nescrise, toate drumurile duc la Roma … Conceptii, teoreme, postulate, ghicitori, avem lacate pentru toti si pentru toate. Ai incercat vreodata sa deschizi un astfel de lacat? 

-          Nu … ii raspunse imediat o voce sparta in mii de cioburi. Ridica un dictionar si il pune intre doua tratate de biochimie. Nu se intoarce. Nu ma priveste...nu plang, nu plang, nu plang...

-          Nu se deschide, se sparge! Dai cu el de pamant cu toata forta, spargi usa daca este nevoie si apoi te arunci!

-          Ma arunc? ingan eu incercand in van sa inghit niste noduri uscate mari cat casa.

-          Ihi.

-          Si totul o sa fie bine?

-          Nu stiu.

-          Doctore nu intelegi! Cum ai putea.... ma uit la el dar ii pierd silueta in mirosul asta de ingropaciune care imi spala carnea si o pregateste rabdator pentru ziua in care o sa o consume, sa o topeasca... Nu intelegi! Am spart lacatul dar de partea cealalta este tot acvariul meu!! Pentru mine nu este mai mult de atat....

-          Fluiera!

-          Nu stiu cum.

-          Invata!

-          Asta e tratamentul? Doamna Mariana a zis ca aveti niste metode asaa... mai...

-          Zbiara acum la mine!

-          Nu stiu sa injur!

-          Invata!

-          Bine dar...

-          Inchide ochii, dezbraca-ma, musca-ma, arata-mi foc, sudoare!

-          Eu... nu am mai .... pana acum...

-          Invata! Invata sa fii femeie! Ingroapa-ma in stiu, pot, fac si abia apoi vino sa-mi vorbesti de ite legate si cruci la rascruci si optimisti crucindu-se.

-          Ma rog.. daca spuneti dvs... asa o sa fac.

-          Bine. Ne vedem maine la aceeasi ora?

-          Incerc sa ajung la si zece dar cu traficul asta...

-          Sunt sigur ca o sa ajungi la timp.

-          De ce ?

-          Sunt optimist.

-          Si dumneavoastra?