În spatele cuvintelor mă aflu eu. Şi îmi place!

În spatele altor cuvinte eşti tu şi restul şi aşa mai departe ... Stăm în spate pentru că în faţă este prea multă lumină şi nu toţi arătăm bine dezbrăcaţi.

~ CUVINTE FĂRĂ CASĂ ~

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Superstitiosul

De ce alegem sa ne punem singuri cenusa in cap, sa fim mistici si sa credem in treisprezece pisici negre? De ce blestemam ca dracii la rascruce de drumuri sau beti cu aiazma cautam argintu viu in pernele cu puf, dar nu oricare, ci alea bune de la bunica!!? De ce citim zarurile din cartile de poker, zatul amar si amarat de la cafea sau ridurile plictisite din palma? Ca suntem prosti, de-aia! Totul este o gluma proasta a umanitatii ce odata ajunsa in punctul terminus al mintii rationale are nevoie de idioti ca sa supravietuiasca. Suntem consumati de cautarea spiritului, a fatidicului, de-a dreptul bolnavi pana la urticarie de obsesii fantasmagorice cu vampiri si suflete pereche si Asa a fost sa fie … ca de nu, nu s-ar mai povesti, nu?? Pai nu le-am mai povestii daca s-ar implinii! Ce mama dracului ! Asa a fost si cu horoscopul ala de joi. Nu trebuia sa-l citesc si totusi inexplicabil de previzibil am facut-o. Era ziua sefului si probabil ca nu as fi facut-o daca as fi stiut asta. Dar nu am stiut si asa a luat nastere o adevarata mamaliga chioara de lucruri bizare ce s-au succedat in ziua aia mai ceva ca molima de herpes din ’76. “o sa intalnesti o femeie frumoasa”. Rahat! O femeie frumoasa inseamna necaz. Mare necaz! Mai departe: “nu rata oferta zilei”. Nuuuu, cum sa fac una ca asta?!? Mai departe: “Cariera: +”, “Bani: +”. Semnele erau acolo, nu? Cum era sa le ignor? Soarta, vantu, pupaza din tei incercau sa-mi spuna ceva, doar nu era sa le ignor asa ca nesimtitu pe toate?! Plus, plus, pozitiv, de bine, de bun augur, afara era soare, asistenta aia tatoasa de la 2 tocmai imi facu-se cu ochiul, de putut inca mai puteam, ce mai , asta avea sa fie ziua mea! Aici ma contrazic putin pentru ca am zis deja ca era ziua sefului. Si daca era ziua lui, a lui ramane, doar nu o sa ii i-au eu ziua asa pe nepusa masa. Zis si facut. M-am asezat mai bine in scaunul meu scortos cu iz de carciuma blazata, mi-am privit mandru agenda si am inceput sa ma gandesc. Sa planific. Eu asta fac. Nu v-am spus nu? De sapte ani lucrez la o firma de consultanta in domeniul asigurarilor. Sapte, cifra mea norocoasa. Accidente se intampla in fiecare zi, virusii astia sunt peste tot, chiar peste tot daca stai sa te gandesti si apoi noi mai si murim. Ce fac eu este simplu: nu te las sa uiti de ele, le fac vii, proaspete in mintea ta si apoi tu vii singur cu portofelul. Pentru ca asa am reusit sa conving surprinzator de multi creduli sa semneze cu noi mi-au dat propriul meu birou. Mai tarziu au venit si invitatiile la petrecerile cu partenerii. Prostitutia de Craciun, Paste si Ziua Nationala. Nimic nu e mai sfant decat sfantul director financiar, sfanta cuvioasa manager si precinstitii, precuratii actionari. Banul este o religie si eu ma inchin in fiecare seara, imi fac rugaciunea si cand e cazul las si acatiste. Degeaba esti credincios daca nu esti si practicant, zicea mama. Tinea post, dadea de pomana, pupa mana la popa dar nu juca la loto nici in ruptul capului martea si din casa iesea numai cu dreptul inainte ca sa-si joace numerele norocoase. A iesit si cu picioarele inainte chiar de ziua ei. A fost norocoasa? Ma rog, ea o sti mai bine. Cum spuneam, scaunul scartaia si doar atunci cand usa s-a inchis cu o bufnitura infundata am vazut-o. Daca era frumoasa? Dracu stie! Nici nu mai conteaza. Tot ce stiu este ca a intrat in biroul meu cu pantofii ei cu toc si ciorapii plasa, cu pieptul ei mare si buzele spoite cu prea mult rosu si m-a privit ca si cum mi-ar fi zis ca orice as face nu o sa o pot atinge niciodata. Sunt barbat, eu nu inteleg lucrurile astea! Si-a aprins tigara si s-a asezat lenesa in scaunul din fata mea. Proportiile erau toate date peste cap. Ori ceva era prea mare, prea gros, prea stramt, prea scurt, acoperea prea mult sau prea putin, sau fix ce nu trebuia. Am urmarit cu privirea cum zalele grosolane de aur ii atarnau greu pe sanii moi ce parca simtind atentia mea se miscau in ritmul ei ametitor, atat de apetisant. Purta un medalion. Este scorpion. Luna ei este in retrograd cand a mea este in ascensiune. Habar nu am ce inseamna dar ei i-a placut. Si-a stins tigara in agenda mea, s-a ridicat si zambind m-a intrebat daca eu sunt domnul Neleacu. Eu sunt! A inchis usa cu cheia si asa am aflat care este oferta zilei... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu